„Tinerețea care alină boala: grija tinerilor față de cei aflați în suferință”. Întâlnirea generală a tinerilor ortodocși din Scandinavia, 3-6 mai 2012

Tinerii din filialele Centrului de Tineret Sfântul Voievod Ștefan cel Mare al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, la chemarea Preasfințitului nostru Părinte Episcop Macarie, se adună o dată pe an pentru întâlnirea duhovnicească generală, în diferite locuri din Scandinavia sau din țară. Și anul acesta, elevii, studenții și tinerele familii române, daneze, suedeze și norvegiene s-au întâlnit în perioada 3-6 mai 2012, în localitatea Lem din Peninsula Iutlanda, Danemarca, la Hellig Kors Kloster, un complex mănăstiresc medieval, restaurat în anul 1970, folosit astăzi doar pentru manifestările spirituale și culturale. Preasfințitul Macarie a rânduit ca întrunirea să aibă ca temă: Tinerețea care alină boala: grija tinerilor față de cei aflați în suferință, dat fiind faptul că anul 2012 a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române „Anul omagial al Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor”.

Ierarhul, preoții slujitori și tinerii în biserica complexului Hellig Kors Kloster din Lem, Danemarca

La acest eveniment a luat parte, pe lângă tinerii entuziaști și preoții slujitori din episcopia noastră, Preasfințitul Părinte Episcop Macarie, avându-l ca invitat special pe Părintele Ioan Cojanu, starețul Mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul din Alba Iulia. Întâlnirea a durat 4 zile, timp în care tinerii participanți din țările scandinave s-au putut cunoaște și au putut lega prietenii, în care s-au putut spovedi și împărtăși cu Preasfintele Taine, în care au ascultat cuvinte duhovnicești și răspunsuri la frământările lor și s-au căutat soluții la provocările misionare contemporane.

Locația întâlnirii, complexul Hellig Kors Kloster, (tradus în română Mănăstirea Sfintei Cruci), din localitatea Lem, Peninsula Iutlanda din Danemarca, s-a dovedit a fi o alegere providențială, datorită generozității spațiului. Așezământul se compune dintr-o biserică mare din piatră de râu, câteva sufragerii, zeci de camere, trapeza, bucătăria și grădina, unde tinerii noștri au jucat fotbal și tenis. Deși niciodată ortodocșii nu au avut activități acolo, biserica de piatră era împodobită cu icoane ortodoxe, zugrăvite canonic, și un loc la intrare în care ardeau lumânări de ceară curată, pentru vii și pentru morți. După venirea noastră, a unui număr de peste 120 persoane, locul acela a căpătat un accent ortodox mult mai pronunțat, după cum ne-a mărturisit nostalgic administratorul locului, danezul Lars Ulsdal. Și noi ne-am simțit acasă, fiindcă am putut săvârși câteva Sfinte Taine, anume două Cununii, un Botez, Taina Sfântului Maslu, cele 7 Laude și zilnic Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, la care am putut participa îndeobște. 

Episcopul Macarie alături de preoți și de tinerii îmbrăcații în portul românesc

Ziua de joi, 3 mai 2012, a fost zi de călătorie, de drumeție și peripeție, fiindcă fiecare, în funcție de distanță, s-a ostenit într-un fel sau altul. Unii au străbătut peste 1000 kilometri cu mașina sau vaporul, pe apă și pe uscat. Cei care au optat pentru avion nu au avut mai puțină nevoință, fiindcă drumul de la cel mai apropiat aeroport mare, Billund, Aarhus sau Aalborg, până la mănăstire se străbate cu anevoie, fiind destul de complicat și segmentat. Dar, în final, cu toții au ajuns bine, înainte ca orologiul mare din trapeză să bată trecerea de la o zi la cealaltă.

Vineri, 4 mai 2012, de la orele 08.00 au sunat clopotele pentru Utrenie și, de la orele 09.00, s-a început Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Astfel, s-a format un cor frumos, bine închegat din tinerii diverselor  parohii. Ca într-o mănăstire autentică, ascultările au fost diverse: unii la bucătărie, alții la slujbă, alții la strană și părinții la altar. A urmat micul dejun în care, la fel, unii s-au oferit voluntari, prin rotație, să slujească la mese pe frații lor. După micul dejun, Preasfințitul Părinte Episcop Macarie a deschis oficial evenimentul printr-un cuvânt introductiv, cu privire la programul, scopul și intenția întâlnirii, subliniind nevoia noastră de a fi mai des în comuniune și cunoaștere reciprocă. A urmat apoi un scurt cuvânt al Părintelui Stareț Ioan, după care fiecare participant s-a prezentat succint, contribuind cu un gând bun la această întâlnire. Unii dintre membrii tinerilor familii lucrează deja în sistemul social, în azile și cămine de bătrâni sau prin ospicii și spitale și ne-au împărtășit din experiența practică dobândită în acest domeniu și modul cum își îngrijește societatea scandinavă bătrânii și neputincioșii. Tot în acest cadru, s-a prezentat și Nina Maria Preda, daneză convertită la Ortodoxie și soție a unuia dintre tinerii noștri. Ne-au impresionat cunoștințele sale de limbă română și încercarea ei de a trăi tot mai autentic spiritualitatea ortodoxă.  Ea a fost botezată de curând în parohia ortodoxă română din Copenhaga, la vârsta de 30 de ani, timp în care nu a aparținut nici unei religii, descinzând dintr-o familie de oameni de cultură, dintre care amintim pe unchiul ei Bent Fabricius-Bjerre, unul dintre cei mai faimoși compozitori danezi contemporani, încă în viață.

Fiind mulți, timpul a trecut repede și nici nu am apucat să ne ridicăm de la masă că a trebuit să ne pregătim pentru prânz. Tot ce s-a gătit în bucătărie a fost efort voluntar și un rol deosebit de important l-a avut doamna Dorina Bucătariu-Merchant din Stockholm, care, prin experiența dumneaei, a coordonat pregătirea mâncării pentru toți participanții. Este căsătorită cu un panamez, convertit la Ortodoxie de curând. Întrebat de ce a preferat Ortodoxia, a mărturisit că spiritualitatea ortodoxă îi este mai firească modului său de a fi decât confesiunea avută mai înainte.

Cunoașterea reciprocă a continuat în drumeția noastră până pe coasta de nord-vest a Iutlandei, unde tronează cu putere Oceanul Atlanticului de Nord, cunoscut de localnici ca Marea Nordului. Aici, am vizitat căsuțele cu acoperiș de stuf care amintesc despre viața simplă pe care o aveau înainte comunitățile bazate pe pescuit și agricultură, dunele mari de nisip, care au o frumusețe aparte, și vântul și valurile, ce arată mâna tare a lui Dumnezeu ce Se manifestă în toate. Ne-am întors înfometați și, după cină, a urmat Taina Sfântului Maslu, precedată de Taina Cununiei pentru o familie româno-norvegiană, alături de care am fost cu toții. Mirii și nașii au purtat tradiționalul port popular românesc. Atmosfera a fost încărcată de emoție și bucurie, mai ales pentru faptul că gestul a fost spontan pentru miri și nași, neprogramat și neașteptat. Evenimentul s-a datorat atentei purtări de grijă pastorale a Episcopului nostru, Preasfințitul Macarie. Mulți români care au emigrat înainte sau imediat după anii 1990, cum a fost și cazul miresei, neavând parohii locale stabile, nu și-au mai sfințit viața și evenimentele majore în Biserica Ortodoxă, în circumstanțe descurajatoare. Odată cu înființarea Episcopiei Europei de Nord și a numeroaselor parohii locale, lucrurile s-au schimbat vizibil în viața duhovnicească și sacramentală a credincioșilor români ortodocși și, din ce în ce mai vizibil, și în viața scandinavilor care se află în interacțiune cu românii. 

Episcopul Macarie alături de preoți și de tinerii îmbrăcații în portul românesc

Sâmbătă, 5 mai 2012, a sunat din nou clopotul la orele 08.00, chemând la rugăciune și la Sfânta Liturghie. După micul dejun, a urmat dialogul duhovnicesc cu Părintele Ioan Cojanu, care ne-a vorbit despre responsabilitatea tinereții, valoarea ei inestimabilă, irepetabilitatea acestei vârste și nevoia ca ea să se împlinească în comuniune de slujire și ascultare față de cei mai în vârstă, pornind de la părinții duhovnicești și trupești și continuând cu întreaga comunitate vârstnică și aflată în nevoi. La sfârșitul evenimentului, a ținut un scurt cuvânt unul dintre invitații noștri, Thomas Arentzen, norvegian convertit la Ortodoxie, doctorand și preparator la Departamentul de Teologie al Universității din Lund, Suedia. Thomas a observat cum Tradiția Bisericii a format cultura unui neam și cum acea cultură a devenit școală de teologie și veghetor al integrității și perpetuării Tradiției Sfinte Apostolice, în care Hristos Se comunică prin Sfintele Taine săvârșite cu conștiinciozitate și recunoștință. Ca glumă, a spus, apreciind frumoasele noastre tradiții la care a fost martor, că, dacă ar crede în reîncarnare, și-ar dori să se renască român. 

După prânz, a urmat oficierea Tainei Cununiei pentru alți tineri români care locuiesc în Iutlanda și, apoi, a Tainei Sfântului Botez pentru prunca Ecaterina de la Oslo, (tinerii ei părinți fiind foarte dinamici în misiunea tineretului ortodox), momente ce au fost decorate de numeroasele motive florale de pe porturile românești îmbrăcate de cei prezenți. Aceste straie românești simple, dar pline de sărbătoare pascală, au făcut o puternică impresie asupra scandinavilor prezenți la eveniment. Practic, în acesta a constat și atelierul de cultură românească și paradă a portului popular românesc. Ni s-a îngăduit, cu măsură, să ne împărtășim și de muzica noastră folclorică, iar cei mai iuți de picior au întins hora românească. Încă o dată tradiția unui popor s-a unit cu Tradiția Bisericii, în lumina căreia s-a format și inspirat de sute de ani. După cina festivă, îmbogățită de ofrandele mirilor, am privegheat cu toții în biserică, deschizând prin Vecernia Mare ziua liturgică a Sfintei Învieri. Cu această bucurie sfântă, am mers împreună să organizăm focul de tabără, care s-a înălțat cu câțiva metri de la pământ, alungând, odată cu întunericul nopții, și oboseala noastră.        

Duminică, 6 mai 2012,  Liturghia Arhierească a încununat manifestările noastre și le-a desăvârșit. Ne-am hrănit duhovnicește din Preasfintele Taine ale lui Hristos, din Sfântul Trup și Sânge și din mesajul Preafericitului nostru Părinte Patriarh Daniel și, totodată, din cuvintele de învățătură împărtășite de Preasfințitul Părinte Episcop Macarie și de Părintele Ioan Cojanu, care ne-au tâlcuit Pericopa Evanghelică după Sfântul Apostol Ioan, rânduită de Biserică să se citească în acea duminică, a IV-a după Paști, având în centru vindecarea paraliticului de la scăldătoarea Vitezda. Și această pericopă a fost providențială, fiindcă s-a potrivit perfect cu tematica întâlnirii noastre: grija față de cei aflați în suferință. Sfânta Liturghie a culminat cu împărtășirea marii majorițăți a membrilor, care s-au pregătit în prealabil, fiindcă toți am avut șansa să ne mărturisim înainte și să aflăm sfat duhovnicesc la frământările noastre cele mai profunde. Apoi, a urmat prezentarea de către Părintele Ioan a noului număr al publicației parohiei din Aarhus, Danemarca, intitulată Cruce și Înviere, cu îndemnul ca fiecare parohie să urmeze acest exemplu de lucrare misionară. A urmat masa festivă, cuvântările de încheiere și curățenia generală pe care am făcut-o împreună în toate încăperile folosite în acea perioadă.  Am plecat toți cu inima împăcată și cu nădejdea revederii la următoarea întâlnire. Iată încă un pas în întărirea comunității de credincioși români ortodocși din ținuturile scandinave, pentru care mulțumim și dăm slavă Preasfintei Treimi!

 

Prezbitera Elena Raluca Țeican

Oslo, Norvegia

Prezbitera Ramona Maria Mureșan

Borås, Suedia

Articol publicat in revista “Candela Nordului”, numarul 5, 2012

Leave a Reply

*

captcha *